DRAGOBETE Păpușica Februarie

Voi pe loc când mă vedeți, de sus până jos de iubire vă umpleți! N-am ce-i face, ăsta-s eu, un băiet cam șugubăț, înzestrat cu drag și dor, cu bucurie și amor și din preaplinul meu tot dau, să fim cu toții fericiți și doar un pic zăpăciți. În căsuța mea vă invit, că e locul cel mai nimerit! În mare zi de sărbătoare, aici se pune de însurătoare, dar în orice altă zi, poate fi cu rost de pirostrii. De cum intri vezi în zbor, aripile lui Amor, sute de petale din cer te înconjoară și îți dai seama că ți de mână o comoară. Eu-s acolo doar s-ajut, că-s băiat priceput! Dragobete mi se spune și-s tot o vioiciune, mă pricep la sărutat, ca orice mândru românaș. Port frumos tradițional costum și la pălărie o coadă de păun. Arc destoinic mă încinge, cum țintesc, cum dragostea învinge. Nu-ți promit că o să ai, dacă mai întâi nu știi să dai. Ce-ți promit e o cheiță, care cu iubire va deschide orice ușiță. Tu la schimb de-mi vei da, cheia de la inima ta, eu acuș mă pregătesc și spre casă cu tine mă pornesc!