ZGRIPȚURICA
– Păpușica Octombrie –
Să nu spui că-s vrăjitoare,
Ci doar o frumusețe răpitoare.
Pe mătură de-ndată ce mă salt,
Toți strigoii îi iau cu asalt!
Nu știu unde s-a mai pomenit, vrăjitoare cu așa zâmbet rumenit! În ținută mov-oranj, fac curățenie prin Hanul Strigoilor, fără vreun deranj. Fantome și scheleți, vrăjitoare prin găleți, iele buclucașe și alte sfinte strămoașe, toate în han se-ascund și chicotesc, despre oaspeți șusotesc. Eu pe loc le spun vreo două, că vă port de grijă vouă! Dar ei zic că la han voi veniți taman de jocul lor ademeniți. Că-s povești din buni, străbuni, de pe vremuri când nu existau televiziuni. Ei zic bau, voi ziceți wow și de ei să nu mă iau. Zău vă spun că eu-s de pază, în mine puteți avea bază! De vreunul vă necăjește, cu mătura mea se socotește! Și de-am încălecat pe ea, de mine nu se ascund cât de mare e curtea! Așadar, vino fără de teamă, Hanul Strigoilor te cheamă! Eu aici cuminte stau de gardă, acasă ia-mă și mă dezmiardă.
