STEJĂRICA
– Păpușica Septembrie –
Zână sunt, ș-așa zânesc,
3 luni până mă odihnesc.
Mândră fiică de stejar,
Toamnă aurie v-aduc în dar!
Nu-i poveste fără o toamnă, nu-i nici viață bună fără o doamnă. Doamna Toamna-s, așadar, cele mai dulci și proaspete legume v-aduc în dar. Oacheșă-s și-mbujorată, cu năframă colorată. Colorată, așadar, precum panerele încărcate cu cele mai bune bucate. Casa mea-i mărețul stejar, înțelept și secular, care știe dară bine, că toamnă trece, toamnă vine. Frunzele de-acum le lasă, astăzi una, mâine două, pân-așterne la picioare plapumă groasă bătută de soare. Eu cu ele mă-nvelesc și uite așa mă-mpodobesc: una galbenă și alta arămie, una maro și alta tuciurie. Păru’ mi-i ca frunza-n vânt, roșiatic și sălbatic, doar ce-mi pun câte un ciorchine, să nu zboare, să mi-l ție. Și de vântu-i prea năpraznic, la adăpostul stejarului facem praznic. Și pe tine te-așteptăm, o poveste de toamnă să-ți îngânăm. Să ne bucurăm în tihnă, că după anul ce-a trecut, în care bine am petrecut, natura primește o clipă de odihnă. Și cât ea s-o odihni, eu numai bine la tine acasă oi veni!
