MĂRIUCA Păpușica August

Ei bine, de-asta mi-am pus pălărie, să nu mă orbesc chiar eu, când mă uit la mine; prea mi-s drag de minunată să îi fiu doar soarelui destinată. Zâmbet fin de catifea și păr dulce de cafea, toate de minune se potrivesc cu complimentele pe care eu le primesc. Floarea soarelui, se știe, zilnic după raze capul întoarce, cu bucurie. Dar eu așa ceva nu fac, fiindcă soarelui i-am venit de hac, el de zor în jurul meu se rotește și în fața chipului meu pălește. Casa mea e tot o rază, bunicuța o desemnează bucătăria de poveste, cei mici care învață să gătească, pot să ateste! Colțunași și papanași, sălățele și sărățele, biscuiți și prăjiturici, toate sub acoperișul meu se practică, înainte să ajungă în burtică. Eu mă uit, dar nu gătesc, prea dulcică-s ca să mă primenesc. Eu doar stau și fac ce știu, parcul fără mine ar fi pustiu. Pustie e și casa ta, dar pentru asta, rogu-te, nu te întrista! Doar o dată tu de-mi spui că de azi împreună vrei să fim, eu pe dată pricepui și pân’ la tine acasă promit să nu ne mai oprim!