Dacă ați fost atenți când ați trecut pe lângă Stejarul Poveștilor, poate ați văzut o veveriță harnică și fâșneață care împingea de zor la o ghindă miiică mică de tot, care tocmai căzuse din stejar. Și a împins ce a împins, până ce a găsit locul potrivit și a îngropat-o pentru la iarnă. Și apoi, exact ca în basme, ghinda cea mică a crescut într-o lună cât alții într-un an și s-a transformat în Căsuța lui Brumar. Întocmai așa încolțesc și prind viață și poveștile noastre – de la o idee miiică mică, împinsă cu răbdare de minți creative și mânuțe harnice și îngropată în locul potrivit, cu timp să dospească, să crească, să se transforme.
Ghinda norocoasă este cea de-a doua căsuță a Poveștii Calendarului unde se fabrică visele și poveștile și de unde se suflă cu praf de magie peste parc. Ghinda este un fruct care apare doar pe stejarii perfect maturi și reprezintă un simbol al răbdării și al perseverenței, al încrederii în ceea ce îți propunem și în lucrurile pentru care muncim. Ghinda este talismanul nostru, este locul în care toate mințile creative și mânuțele harnice ale Poveștii se strâng la sfat și, asemeni pădurilor în luna noimebrie care aștern covor dens de ghinde, noi așternem covor dens de idei, ateliere și surprize pentru voi.
În trecut, ghindele erau considerate a fi farmaciștii pădurilor și erau culese cu grijă pentru a fi folosite ca medicament pentru oameni şi ca aliment pentru animale, pe perioada iernii. Mai mult decât atât, se credea că ghindele aveau capacitatea de a reda puterile celor bolnavi sau obosiţi, să prelungească tinereţea şi să aducă noroc şi prosperitate. Părinții obișnuiau să pună în rucsacurile copiilor o ghindă, pentru a-i feri de pericole pe drumul spre școală, sau chiar să o transforme într-un colier de care cei mici să nu se despartă niciodată.
Ghinda este cea mai grăitoare dovadă a faptului că un lucru mic, aparent neînsemnat, pe care putem călca cu ușurință ca și când ar fi invizibil se poate transforma în ceva imens, puternic, falnic, în fața căruia căpătăm noi proporțiile ghindei – stejarul. Cu respect, ca de fiecare dată, față de natură și de măreția ei, am transformat o mică, dar însemnată ghindă, într-un talisman uriaș în care, la adăpost de intemperiile fratelui Brumar, păstrăm la cald planuri și idei care cresc, zi de zi, cu drag și din drag de voi, oaspeții noștri. Cum nu putem să vă deschidem ușile ghindei, pentru a nu lăsa magia să iasă înainte să îi vină timpul, vă invităm să luați un loc la măsuțele din jurul ghindei, să vă puneți o dorință și apoi să munciți pentru ea, întocmai ca veverița care împinge ghinda cea mică până o transformă în stejarul cel falnic.
