MARTIE
CĂSUȚA LUI MĂRȚIȘOR
– CĂSUȚA INSECTAR-
Cel de-al treilea frate al anului este, bietul de el, prins la mijloc întocmai precum un copil fericit dar indecis, între bucuria jocurilor de iarnă și toropeala plăcută a zilelor calde de vară. Acum zici că se leapădă de tot de zăpadă și frig și dă deoparte cortina soarelui să încălzească natura, acum se pune pe deșertat sacul cu fulgi grei și ploi reci peste lume. Recunoscător fraților mai mari pentru ce tot l-au învățat, poartă împletite pe chip albul pur al Fratelui Gerar și roșul plin de iubire al Fratelui Făurar. Mărțișor are doar intenții bune, atâta doar că Baba Dochia încă îi mai dă de furcă cu toanele ei. Dar până la finalul domniei sale, reușește de fiecare dată să o scoată la capăt și așterne covor plin de speranță în calea primăverii.
Căsuța lui Mărțișor este căsuța speranței, căsuța în care elementele naturii încep să încolțească și să prindă viață. Asemeni ciupercilor din pădure, care cresc văzând cu ochii după ploaie, a luat naștere și Ciupercuța de la Povestea Calendarului.
Primele ciupercuțe din an scot capul, timid, la început de primăvară, de sub pătura albă de nea. Este momentul în care plantele încep să germineze, iar natura se scutură, ușor, de povara grea de pe umeri. Bătrânii noștri porneau la pădure încă din primele zile calde ale lunii, la cules de ciuperci. Le alegeau, cu grijă, pe cele rele de cele bune și pregăteau festin proaspăt. O ciupercă bună ne-au adus și nouă, în dar, la Povestea Calendarului, mare și rumenă, cu pălărie de mărțișor și miros cald de cuptor, pe care am decis să o oferim drept casă fratelui cel nestatornic. Nu de alta, dar atunci când se înfurie și se pune pe șuierat cu ploaie și noroaie, ciupercuța e fericită și crește, iar noi ne adăpostim în ea și ne lăsăm răsfățați de toate bunătățurile pe care ni le oferă!
